Domnule Preşedinte,
În ultimul timp se pare că în România se scrie un lung necrolog. Autorul?
Guvernul şi ai săi miniştri siniştri. Ne tot întrebăm în ultima vreme: ce-o fi în capul lor?
M-am gândit că ar fi indicat un exerciţiu de logică:
Ce faci dacă eşti la guvernare şi vrei să faci economie?
Te debarasezi de cât mai mulţi dintre cei care te împiedică. Dar cum?
Foloseşti instituţiile statului şi pârghiile de putere pe care le ai.
Măsuri concrete?
1. Începi prin a autoriza drogurile uşoare. Îi ajuţi pe “baieţii deştepţi” să-şi organizeze eficient această afacere şi mai capeţi şi ceva bănuţi de campanie. Tinerii nonconformişti şi teribilişti vor ajunge rapid în spitalele şi cimitirele din România.
Dacă bilanţul iţi arată că numărul victimelor nu este satisfăcător, treci la a doua măsură.
2. Te duci într-o dimineaţă la Guvern şi te faci ca uiţi prin sertar scrisorile primite de la managerii spitalelor disperaţi că nu mai au medicamente pentru situaţii de urgenţă. Ce-ţi pasă? Şi aşa suntem prea mulţi, iar ţara e aproape de colaps financiar. Criza de heparină poate să mai adauge câteva sute de vieţi pierdute: ale bolnavilor cardiaci.
Totuşi, nu e suficient, aşa că te sfătuieşti cu miniştri tăi ajunşi în funcţii pe ochi frumoşi şi mână largă. Cineva a găsit o nouă soluţie! Aşa se trece la măsura a treia…
3. Haideţi să vedem cum moare un profesor prin înfometare! Nu de alta, dar Ministrul Educaţiei spune că nu a văzut niciodată aşa ceva. Şi trebuie să-i satisfaci curiozitatea domnului Funeriu…
În final, dacă totuşi mai rămân câţiva români în viaţă şi au curajul să mai şi protesteze…
4. Punem jandarmii să-i bată zdravăn până-i omoară. Cum adică, vor o altă revoluţie după doar douăzeci de ani?
De aceea vă mulţumim din inimă, domnule Preşedinte!
În sfârşit, trăim bine… pe lumea cealaltă.
În numele celor care nu mai cuvântă,
Mugurel Surupăceanu